Blog

Mi se întâmplă foarte des în sesiunile cu clienții să văd ceva ce ei nu observă la început. Începem să vorbim, îmi povestesc ce s-a mai întâmplat, ce îi preocupă, ce i-a supărat sau ce problemă încearcă să rezolve și, în timp ce povestim, de multe ori îi invit să tapoteze. Continuăm discuția, doar căNu îți dai seama cât ești de încordat(ă) până când te relaxezi

De când am trei copii, am devenit mult mai îngăduitoare cu mine. Nu știu dacă pentru că am mai multă experiență sau pur și simplu pentru că acum chiar nu mai am cum să le fac pe toate. 😊 Cu trei copii, dintre care unul bebeluș, muncă, grija pentru casă și toate lucrurile care aparNu mi-am propus să fiu o mamă perfectă

De curând s-a întâmplat ceva foarte interesant în comunitatea noastră. Ne-am mutat de pe Telegram pe WhatsApp. “Așa, și?”, îți spui, probabil, în gând … Până la urmă, tot un grup este. 😊 Dar eu simt că mutarea aceasta a resetat energia comunității. Persoanele care sunt alături de mine în comunitate sunt mai prezente, vorbimCeva s-a schimbat de când ne-am mutat pe WhatsApp

Zilele trecute stăteam desculță pe iarbă. Și, la un moment dat, m-am surprins zâmbind. Nu făceam nimic special. Nu meditam. Nu aveam muzică. Pur și simplu eram acolo. Simțeam iarba cum îmi gâdilă tălpile, mă uitam la cer și, pentru câteva minute, parcă totul s-a liniștit. Și mi-am adus aminte de copilărie. Când eram mici,Știi senzația aceea când iarba îți gâdilă tălpile?

Era genul de om care citește enorm. Știi persoanele acelea care, dacă începi să vorbești despre un subiect, mai ales în zona dezvoltării personale, îți spun imediat ce autor a mai scris despre subiectul respectiv? Exact așa era ea. Citise foarte multe cărți. Făcuse multe cursuri. Știa conceptele. Știa explicațiile. Știa aproape toate răspunsurile. Și,Zilele trecute mi-am adus aminte de o clientă cu care am lucrat acum ceva timp.

Am venit în România cu un singur gând. Să petrec o vară frumoasă. Să mă bucur de familie, de copii, de oamenii dragi, să lucrez câteva ore pe zi și, în rest, să adun amintiri. Doar că viața avea alte planuri. La foarte puțin timp după ce am ajuns, l-am pierdut pe tata. Și, deșiMi-am dat seama că viața nu ne așteaptă

Cred că asta este una dintre propozițiile pe care le spunem cel mai des atunci când corpul începe să ne vorbească. Și eu am spus-o. Acum câteva luni am observat că nu mai vedeam bine de aproape. La început am dat vina pe oboseală. Pe faptul că stăteam prea mult cu ochii în calculator. Pe„Lasă că trece.”

Acum câteva luni am observat ceva. Nu mai vedeam bine de aproape. La început nu mi-am făcut griji. Am dat vina pe oboseală. Pe faptul că stăteam prea mult la calculator. Mi-am spus exact ce își spun foarte mulți oameni: “Lasă că trece.” Doar că… n-a trecut. Într-o zi mi-am dat seama că nu reușescSunt zile în care nici eu nu înțeleg ce îmi spune corpul

Mi s-a întâmplat de multe ori să spun despre mine lucruri despre care eram convinsă că sunt adevărate. „Eu sunt perfecționistă.” „Eu nu mă descurc la…” „Eu nu pot să cer ajutor.” Și nici măcar nu mă întrebam dacă sunt adevărate. Pur și simplu credeam că așa sunt eu. Dacă ai ști de câte oriCum recunoști că ai rămas blocat(ă) într-o poveste veche despre tine?